Boagiu se joacă cu vieţile noastre. Săgeata albastră reparată cu un băţ chiar cu demnitarul de faţă
Articol publicat in: Politica
Nu am mai trăit aşa ceva. Am auzit, am văzut şi am analizat. De râsul curcilor. Se pare că ăştia de la PDL s-au dus pe copcă rău de tot. Oricum nu credeam că îşi mai revin, mai ales după inconştienţa şi tupeul aplicat. Nu am înţeles niciodată de ce sunt aşa sinucigaşi.
Faci prăpăd în ţară şi tot mai speri că mai prinzi un mandat. Furi de rupi pe la săli de sport, asfaltări judeţene si mai crezi că o să mai rozi la ciolan încă 4 ani. Furi la vot în Parlament, trebuie să te duci la pârnaie, dar tu ajungi al doilea om în partid şi încă eşti al treilea om în stat. Oare cât vi se mai rupe de noi? Vă spune eu: până în 2012.
În fiecare zi sunt penibili, nesimţiţi şi mă gândesc… ce ar fi să moară, ah?
Însă penibilul este şi mai demenţial de atât. Imaginaţi-vă! Eşti ministru. Ai făcut şi tu în sfârşit un şmen şi ai rezolvat cu linia spre munte, care se tot repară de 6 ani. Bineînţeles, după ce ai tras de colo şi de colo şi ai vârât şi în traista cui trebuie. Apoi te consulţi cu ai tăi consilieri (şi chiar nu aş vrea să vorbesc despre ei acum… ar însemna să nu mai mă opresc şi vreau să beau o bere) şi zici: “ia să chem eu nişte presă, să fac o plimbare cu săgeata, să vadă prostimea că fac ceva la Transporturi, că şi aşa Boc le comite zilnic, Băse e în scădere. Păi futu-le muma-n cur (doar aţi observat din ascultarea telefoanelor că ministrul vorbeşte mai acidulat), să mai zică ei la Antene şi la Vîntu că PDL nu face nimic”.
Ştii că mergi cu presă, adică cu dracu în cârcă, şi accepţi să mergi cu un tren fără revizie (trenul merge fără revizie tehnică de 300.000 de km)? Te aşteptai să meargă totul bine? Nici nu mă mir, la ce consilieri are.
Şi ca să vezi, trenul se strică (bine, nu rău, doar rămâne fără frână), iar tu ca ministru trebuie să cobori şi să asişti. Mai nasol e că asişti la o treabă românească. Mecanicul a reparat trenul cu o creangă ruptă, o sârmă şi o bucată de scotch. Apoi te urci în tren şi crezi că ai scăpat. Da, ai scăpat cu viaţă, căci era să muriţi ca şobolanii, însă ţi-ai dat cu firma în cap de ai făcut un cucui mai mare decât jaful de la Agigea .
Şi mai mult decât atât, mai şi vii în calitate de ministru să ne vorbeşti de siguranţă şi că s-au dus 312 milioane de euro exact pentru siguranţa prostimii. Iar tu era să o mierleşti la Comarnic pentru că a rămas trenul fără frâne. Eh, un fleac!
Totul respectul pentru doamna Boagiu, modelul meu politic ce-l descopeream prin 2006, însă treaba asta e de comentat şi judecat. Ce curaj să mai ai să mergi cu trenul? Dacă pe o cursă oficială, cu ministru, director CFR, jurnalişti şi ce mai era acolo, există o defecţiune atât de gravă (care se repară cu scotch şi sârmă – totuşi vorbim de un tren!!!), mai are sens să vorbim de oamenii de rând? De siguranţa acestora?
PS: Îi aştept pe viermii ăia care îmi tot contorizează viaţa, ce scriu, ce vorbesc şi ce fac, să pună şi acest articol lângă celelate. Trebuie să fii ager la monitorizare. Luaţi-l şi pe ăsta în calcul, luaţi-l în gură!
